Ce este legionella?

Legionella este un gen de bacterii care sunt prezente în mod natural în mediile de apă dulce, cum ar fi lacurile, râurile și cursurile de apă. 

Aceste bacterii se pot instala și în sisteme artificiale de apă, cum ar fi aparatele de aer condiționat, rezervoarele de apă, piscinele, fântânile din sistemele de încălzire centrală și cazanele. Cea mai cunoscută specie de bacterii Legionella este Legionella pneumophila, care este principalul agent cauzal al unei boli numite legioneloză sau boala legionarilor.

Boala legionarilor este o boală inflamatorie gravă a plămânilor (pneumonie) cauzată de inhalarea de aerosoli care conțin bacteria Legionella. Acești aerosoli pot fi produși, de exemplu, la duș, la pomparea apei sau de la fântânile cu apă contaminată. Legioneloza nu se transmite direct între oameni.

O boală mai puțin gravă cauzată de Legionella este febra dengue, care are simptome similare cu cele ale gripei, dar care, de obicei, nu reprezintă un risc grav pentru sănătate.

Măsurile preventive pentru a limita riscul de răspândire a legionellei includ menținerea curățeniei instalațiilor sanitare, reglarea corespunzătoare a temperaturii apei calde (pentru a preveni dezvoltarea bacteriilor) și inspectarea și dezinfectarea regulată a echipamentelor care pot produce aerosoli.

Cum se tratează o infecție cauzată de lagionella?

Infecțiile cauzate de Legionella, cum ar fi boala legionarilor și febra dengue, sunt tratate în principal cu antibiotice. De obicei, tratamentul este început cât mai curând posibil după diagnosticare pentru a îmbunătăți prognosticul și a reduce riscul de complicații.

Cele mai frecvent utilizate antibiotice pentru tratamentul legionelozei sunt macrolidele (de exemplu, azitromicina și claritromicina) și fluorochinolonele (de exemplu, levofloxacina și ciprofloxacina). Alegerea antibioticului depinde de starea individuală a pacientului, de recomandările locale de tratament și de eventualele alergii la medicamente.

În cazurile grave, în care pacientul are dificultăți de respirație sau are nevoie de asistență ventilatorie, acesta poate fi internat în unitatea de terapie intensivă. Tratamentul poate include, de asemenea, administrarea de oxigen, hidratare intravenoasă și asistență vitală, după caz.

Pentru pacienții cu febră Pontiac, tratamentul este de obicei mai puțin sever și implică doar odihnă și consumul de lichide suficiente. În aceste cazuri pot fi administrate și antibiotice, dar acestea nu sunt întotdeauna necesare, deoarece febra Pontiac nu pune de obicei viața în pericol și este mai probabil să se manifeste ca simptome ușoare asemănătoare gripei.